Ne mai miram cum de România s-a impărțit in două, cum de au apărut radicaliștii care se intitulează suveraniști, cum de un candidat a capitalizat milioane de voturi sau cum de România este pe muchia dezastrului economic. Cum de s-a polarizat asa de tare? Păi simplu! Oamenii s-au săturat de promisiunile și ipocrizia veșnicilor domni din PSD, din PNL, de sărăcie, de lipsa unei infrastructuri mari, de coruptia din instituții, de serviciile din sănătate, din invățământ, de diferentele salariale intre bugetari si privați, de presiunea continuă si repetitivă a creșterii taxelor si impozitelor asupra mediului privat și exemple sunt multe, multe. Oamenii au auzit cum PNL a plătit campania lui Georgescu, iar PSD a dat voturi lui Simion, neavând o explicație logică și exemple sunt destule…
Așa că, societatea are un sentiment tot mai puternic de dezgust față de politicienii care nu reușesc să răspundă nevoilor și așteptărilor lor. Problemele economice și sociale, precum inflația, creșterea costului vieții, dar și situația precară a multor servicii publice, adâncesc acest sentiment de distanță între politică și realități.
In perioada asta pe care o traversăm, când politicul se bate cu serviciile, când un președinte este absent de atâția ani și ocupă cu nesimțire și dezinteresat de soarta țării scaunul de la Cotroceni, in timp ce toată lumea îi vrea plecarea, cand instituții importante ale statului nu dau publicității informații cu privire la finanțarea campaniei electorale derulată de Călin Georgescu, acest ”Mesia” care a ”infectat” un sfert de țară cu declarații catastrofale, iar cea În care spune despre împărțirea teritoriilor ucrainiene este de neimaginat, aruncând România într-o situație critică.
Politicienii nu au înteles nimic din sancțiunea pe care au primit-o la alegeri. Nu au luat măsuri care să convingă electoratul nehotărât. Dimpotrivă, același Ciolacu – premier, un Crin Antonescu – candidat comun (dar care nu e prea plăcut de electoratul coaliției). Lasconi e convinsă că ar avea același scor, in condițiile în care Nicușor Dan are un procent bunicel, iar de Georgescu știm cu toții. Vedem la televizor cum afaceristi susțin cum i-au dat milioane de euro, iar el declară zero cheltuieli. Așadar, votanții Pro Europa sunt impărțiți la mai multi candidați, iar suveraniștii si naționalistii merg cu un singur candidat (Georgescu sau Simion). Vom vedea dacă și Ponta (groparul Vâlcii) va candida, acesta luând voturi din PSD si AUR.
Senatul și Camera Deputaților ar face niste restructurări, prin comasarea unor ministere, dar insufcient in comparație cu cheltuielile. Asta, in timp ce, în teritoriu, prin Consiliile Județene si Prefecturi si Primării, colcăie de bugetari care nu iși justifică salariile babane.
Aud că liberalii pregătesc un proiect de lege prin care să reducă numărul de parlamentari de la 464, câți avem acum, la 300 – iar dacă asta se va întâmpla, abia atunci populația ar căpăta putină încredere, dar când vor vedea o astfel de măsură?
Dar, până atunci, populația vede cum directori si salariați din Romsilva iau salarii de neinchipuit, salarii compensatorii exorbitante, prime si bonusuri de milioane de euro. Este de neimaginat acest lucru, mai ales in condițiile în care peste jumătate din Direcțiile Silvice din România astăzi sunt pe pierdere, nu reușesc să iasă nici măcar pe zero la sfârșitul anului.
Pe de altă, parte este și mediul privat, care trebuie să tină în spinare multe cheltuieli ale Guvernului. Salariații din mediul privat se uită cu indignare la salariile bugetarilor și la bonusurile acestora, in timp ce veniturilor lor sunt foarte, foarte mici, in raport cu ale acestora. Măririle de taxe și ajustările fiscale au fost implementate ca măsuri pentru a compensa deficitul bugetar și pentru a finanța cheltuielile statului, însă impactul asupra sectorului privat va fi puternic afectat în urma creșterilor taxelor, iar această presiune fiscală generează dificultăți considerabile pentru multe afaceri, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Cert este că, avem în țară o instabilitate economică, (din cauza incertitudinii legate de schimbări fiscale și politice frecvente, care fac dificilă planificarea pe termen lung a afacerilor), o instabilitate socială, (care se reflectă atât in nemulțumirile cetățenilor față de politică guvernamentală, lipsa transparenței, corupția,majoraea preturilor și a costului vieții, și mai nou – polarizarea socială.
Această polarizare este foarte gravă pentru că duce la lipsa unui consens social, cu privire la soluțiile pentru problemele majore ale țării, iar dacă nu este gestionată corect, poate avea efecte devastatoare pe termen lung.
Trist este că nu se ia nicio măsură, nu se face nimic concret pentru a calma sociatatea, pentru a diminua tensiunile, iar în acest timp aceste tensiuni cresc.
Dacă mai vor încrederea societății, autoritățile și clasa politică trebuie să lase dracu interesele proprii și să gestioneze această polarizare, oferind soluții pentru problemele reale ale cetățenilor, precum și politici care să reducă inegalitățile din toate domeniile.
Claudia POPA
