Cine sunt georgiștii? Cum au apărut în 2024? De unde s-au înmulțit? Unde au stat ascunși? Sunt întrebările care circulă în spațiul public, după ce, la alegerile din toamnă, ne-am trezit cu vreo 2 milioane de voturi pentru cel mai ciudat și mai ipocrit personaj politic din România. Care amintea un pic de mistica lui Iliescu din decembrie 1989.
Pentru că georgiștii au semințele chiar din acea perioadă. Bunicii sau părinții lor sunt primii feseniști și primii fascinați de zâmbetul lui Iliescu din amiaza de 22 decembrie 1989. Iliescu și Călin Georgescu au transmis aceeași metafizică a non gândirii. A fost o uriașă comunicare la nivel organic. Care a smuls emoție. Simtire. Cei care l-au iubit pe Ion Iliescu din primul moment au rămas sectanții lui până la ultima răsuflare. A lor, pentru că idolul e în viață. Ion Iliescu are și acum un 10% sectanți în viață. Chiar dacă au și ei peste 60-70 de ani.
Același sistem de percepție a idolului politic l-au transmis în familie, în educație. Idolatria pentru Ion Iliescu este exact idolatria pentru Călin Georgescu. În 1989, din păcate pentru România de atunci, aproape 10 milioane de români au intrat în capcana lui Ion Iliescu. Iar dintre aceștia cel puțin 8 milioane au construit o idolatrie. Un misticism care i-a determinat să-l substituie lui Dumnezeu. Iliescu apare soarele răsare. Este o mistică dusă mult în timp care până în 96 și apoi în 2000 i-au asigurat liderului fesene supremația politică. Iar PSD-ul sub toate denumirile sale FSN, FDSN, PDSR, PSDR îi datorează primordialitatea politică. Toți liderii acestui partid, că s-au nunit Năstase, Ponta, Dragnea au moștenit ceva din aura de început a acelei mistici.
Lucrurile au ajuns ca odată cu apusul idolatriei pentru PSD să se încheie cu Călin Georgescu. El este noul idol care apare pe piață. Și care paradoxal, precum Ion Iliescu, tot la școala moscovită este creat, tot prin servicii, tot omul estului și tot un colector al dezinformației și al prostiei. Călin Georgescu este Iliescul de 2024, de Mileniul 3 oferit pe piață. Este noul templu, noul Mesia politic.
Dar spre deosebire de România din 1989, poporul nu mai este captiv într-o peșteră. Nu mai sunt 10 milioane de ucenici. Deși condițiile sunt la fel. Ion Iliescu venea după un vot de blam al uneoi clase politice (comuniste) pe care o uram, a unui cuplu prezidențial pe care îl uram. Călin Georgescu apare la fel, după eșecul moral și social al unei clase politice corupte și după un președinte inept și inutil. Numai că față de acum 35 de ani, România trăiește axiologic într-o zonă deschisă, unde românii, în zona lor majoritară folosesc axele eurocentriste. În acest sens, Georgescu a rămas doar preferat de o zonă destul de cubică a Românei. Zona non educată, insalubră, paternalistă la care se adaugă România auto-exilului. Cei care nu a acceptă evoluția pozitivă a României. A accepta succesul României de acasă și al românilor din țară ar însemna să accepți că ai plecat degeaba. Este ca și cum ai contesta rațiunea plecării tale din țară.
Ca o legacy, alegătorii lui georgescu sunt un compozit care adună primii alegători ai FSN-ului din 1990, alegătorii lui Năstase din 2000, ai lui Ponta și USL, ai lui Dragnea. Georgiștii sunt pesediștii din 2016, votanții AUR din 2020 iar mai nou sunt cei care au înlocuit statuia lui Iliescu, omul bun și blajin cu a sferto-semidoctului Georgescu în 2025.
simpatizanții acestui tip de personaj nu pot lega un raționament, nu pot gândi inferențial. Ei nu vor spune niciodată ”uite ce proiect bun” vor spune ”uite ce bine le zice”. Reacționează doar la strigăte, la urlete, la cuvinte goale, biblice. Militante. Așa au făcut pe toată scara evoluției FSN. Ciudat, georgiștii se leagă de creșterea și descreșterea PSD. Ei sunt cei care au îngropat PSD, ecoul lui Ion Iliescu, renăscut prin Călin Georgescu. El este urmașul legitim al socialistului din 1990.
Liviu POPESCU
